Cristalizarea mierii este un fenomen natural prin care aceasta trece din stare lichidă într-o stare semisolidă. Fenomenul survine chiar și în stup, mai ales pe ramele care nu sunt frecventate de albine.
Mierea de albine este o soluție concentrată de zaharuri, cam 70% din compoziția acesteia este formată din fructoză și glucoză. Cantitatea glucozei și a fructozei din miere variază în funcție de tipul de miere (plantele din care este facută).
Motivul principal al cristalizării mierii este redat de balanța dintre aceste două zaharuri (glucoză si fructoză). Mierea cu un conținut mai mare de glucoză se va zaharisi mai repede. Explicația, din punct de vedere chimic al acestui fenomen, este că glucoza este mai puțin solubilă în apă decât fructoza.
Mierea, prin cristalizare, se deschide la culoare datorită faptului că glucoza tinde să se separe sub forma de cristale dezhidratate, iar cristalele naturale de glucoză sunt albe.
MIEREA ZAHARISITĂ ARE ACELEAȘI PROPRIETĂȚI CA CEA LICHIDĂ.
Prin cristalizare mierea de albine nu-și modifică proprietățile nutritive și medicinale în nici un fel. Deci, puteți cumpăra și folosi cu încredere mierea zaharisită.
NU-MI PLACE MIEREA ZAHARISTĂ! CUM O TOPESC?
Mierea zaharisită poate fi readusă în starea inițială prin încălzire lentă. Pentru a nu distruge proprietățile produsului, recomand ca aceasta sa fie încălzită până la maxim 40 de grade Celsius, deoarece asta este temperatura maximă la care mierea este produsă în stup.
Pentru topirea mierii cristalizate puteți urma pașii de mai jos:
– în primul rând, aveți grijă ca mierea să fie intr-un borcan din sticlă și nu recipient din plastic;
– încălziți o oală cu apă suficient de înaltă, pentru ca nivelul apei să nu ajungă până la nivelul mierii din borcan;
– când temperatura apei ajunge la un maxim de 40 de grade, introduceți borcanul în apă și-l lăsați acolo timp de jumatate de oră;
– căldura va topi încet cristalele de glucoză. Este bine să mai învârtiți în miere cu o linguriță, pentru că mierea cristalizată e un slab conducător de caldură.
– dacă vi se pare ca mierea nu s-a topit suficient, repetați procesul.
Este important ca temperatura apei în care topiți mierea zaharisită să NU DEPĂȘEASCĂ 40℃.
